Este cunoscut încă din perioada Vechiului Testament și în alte religii.
De pildă Moise, marele prooroc și legiuitor al evreilor, a postit 40 de zile pentru a fi vrednic să primească cele 10 porunci sau Decalogul.
Proorocul Ilie, omul ales al lui Dumnezeu de asemenea a postit, după care a primit puterea de a deschide și închide stăvilarele cerului pentru a veni pe pământ ploaia aducătoare de roade. Au postit ucenicii Sfântului Ioan Botezătorul. A postit în pustie, 40 de zile și 40 de nopți, Mântuitorul însuși, înainte de a începe propovăduirea Evangheliei, dar în același timp ne învață cum să postim și noi. Posteau Sfinții Apostoli, și uncenicii loi, între ei și Sfântul Apostol Pavel.

Ei au fost cei care au rânduit postul pentru toți creștinii de atunci, ca apoi marii Sfinți Părinți ai Bisericii să ființeze posturile așa cum le avem până azi și să scrie pagini memorabile despre semnificația postului creștin. Biserica noastră a rânduit posturi de o zi, dar și de lungă durată, cum ar fi și acesta al Paștilor care este cel mai aspru din anul liturgic, având deslegare în anumite zile de sărbătoare la Buna-Vestire și Florii, pentru pește, untdelemn și vin.
Biserica recomandă și așa numitul “Post Negru”, adică o ajunare desăvârșită în care să nu mâncăm nimic cum ar fi în Vinerea sau Sâmbăta Patimilor.
Porunca postului are în vedere nu numai trupul, ci mai cu seamă sufletul.
Postul să fie un mijloc de fortificare a voinței, de întărire a celor slabi în credință, de smerenie, de rugăciune mai stăruitoare și în chip deosebit, de iertare a semenilor noștri. Iertarea noastră din partea lui Dumnezeu este condiționată de iertarea pe care o acordăm noi semenilor.
Zice în această privință atât de frumos Sfântul Grigorie de Nissa “Căci ce folos dacă gura ta nu se atingea de carne, iar tu, prin săturarea ta, mânânci pe fratele tău.”
De asemenea Sfântul Ioan Gură de Aur ne recomandă în perioada postului să se facă milostenie, rugăciuni stăruitoare, să dovedim râvnă pentru ascultarea cuvântului lui Dumnezeu, să facem împăcare cu dușmanii și să alungăm din suflet orice ținere a răului.
Să dăm, deci postului o valoare spiritual morală, ca în felul acesta să fie cu adevărat un act de cinstire a lui Dumnezeu, o jertfă a noastră pe altarul iubirii față de Tatăl Ceresc și de Fiul Său care a adus în lume adevăratul post: al lacrimilor, al rugăciunii și iubirii de semeni.
Preot Horia  Ştefan