Ce sunt Adventiștii Reformiști?
În urma studierii cu atenţie şi interes a Sfintelor Scripturi şi a profeţiilor pe care acestea le conţineau şi despre care credea că Dumnezeu le-a dat oamenilor cu scopul ca să fie înţelese şi să le slujească drept reper pe calea credinţei, un fermier american, pe nume William Miller (SUA), a ajuns în anul 1818 la concluzia că mult aşteptata revenire a Mântuitorului urma să aibă loc după douăzeci şi cinci de ani.
William Miller şi adepţii lui ajunseseră să creadă că la acea dată urma să vină Isus a doua oară, ceea ce a dat naştere la o mare acţiune de avertizare şi pregătire în vederea acestui eveniment. O mare mulţime de oameni au dat crezare acestei interpretări a profeţiei şi se pregăteau să-L întâmpine pe Mântuitorul în toamna anului 1844. Aceştia au primit numele de adventişti, adică de aşteptători ai lui Hristos.
După ce data stabilită a trecut fără să se întâmple ceva deosebit, entuziasmul majorităţii (sau frica, în cazul unora) s-a pierdut şi ei şi-au reluat vechiul stil de viaţă, luând în derâdere teoriile lui William Miller care fuseseră infirmate de realitate.
Totuşi au existat unii, care au reluat de repetate ori calculele făcute de Miller şi negăsind nici o fisură în logica lui cu privire la stabilirea datei, au ajuns să înţeleagă că problema trebuia să fie altundeva, deoarece calculul era corect.
Pentru ei revelaţia a constituit-o citirea versetului 19 din capitolul 11 al Apocalipsei “Şi templul lui Dumnezeu, care este în cer, a fost deschis: şi s-a văzut chivotul legământului Său, în Templul Său.”
Odată cu revelarea existenţei templului lui Dumnezeu în cer şi a chivotului din el, s-a înţeles că acesta conţine Legea lui Dumnezeu, care deşi a ajuns să fie desconsiderată şi călcată în picioare de oameni, chiar şi din aşa-zisa lume creştină, este încă valabilă şi ţinută la loc de cinste în cer, motiv pentru care nici un călcător al legii, care nu s-a pocăit de păcatele lui şi nu le-a părăsit, nu va avea acces în împărăţia lui Dumnezeu.
Între cele zece porunci există una – a patra – care, în mod conştient sau nu, este călcată de majoritatea oamenilor, inclusiv de bisericile ce se numesc creştine. Această poruncă legiferează respectarea zilei a şaptea – sâmbăta – ca zi de odihnă binecuvântată şi sfinţită de Dumnezeu şi pusă de o parte de El încă de la creaţiune. Sfidând autoritatea Legiuitorului, creştinătatea a înlocuit cu de la sine putere ziua de odihnă poruncită de Dumnezeu cu duminica, ziua întâia a săptămânii (vezi Marcu 16:2), nu în ultimul rând sub presiunea păgânilor, care serbau această zi ca zi a soarelui consacrată zeilor lor. Există în acest sens edictul dat în anul 321 d. Hr. de împăratul Constantin cel Mare, proaspăt „încreştinat”, care legiferează ziua soarelui ca zi de odihnă în întregul său imperiu.
Conştienţi de faptul că o ascultare parţială de voia lui Dumnezeu este echivalentă cu neascultarea şi că „cine păzeşte toată Legea şi greşeşte într-o singură poruncă, se face vinovat de toate” (Iacov 2:10), Adventiştii de Ziua a Şaptea au început să păzească toate poruncile lui Dumnezeu şi să înveţe pe oameni că neprihănirea oferită de Hristos prin jertfa Sa, când este acceptată în viaţă, duce la schimbarea vieţii păcătosului, în sensul ascultării complete de voia lui Dumnezeu, şi că într-o asemenea viaţă păcatul – care mai este definit şi ca fărădelege, sau călcare a legii – nu îşi mai află locul. Jertfa lui Isus fără de care nu poate exista mântuire, constituie unul din punctele esențiale ale bisericii adventiste.
În timpul primului război mondial, o mare parte din Adventiştii de Ziua a Şaptea s-au dezis faptic de credinţa lor, acceptând să participe la război, ceea ce contravenea poruncilor a IV-a şi a VI-a din legea lui Dumnezeu şi poziţiei lor istorice de necombatanţă.
Acei care au protestat împotriva participării la război au fost în cele din urmă excluşi din biserică în ţările implicate în război şi după mai multe încercări zadarnice de reconciliere au constituit în anul 1925 organizaţia ce avea să se numească Mişcarea de Reformă a Adventiştilor de Ziua a Şaptea.
Adventiști Reformiști au fost tolerați între cel de-al 2-lea Razboi Mondial și anul 1949, iar începând cu anul 1951 s-au confiscat proprietățile bisericii, iar credincioșii ei au fost persecutați, până la Revoluţia din 1989, în urma căreia i s-a recunoscut existența, s-au primit toate drepturile, s-au construit case de rugăciune, s-a tipărit literatură religioasă și s-a putut împărtășii credința. În această perioadă s-au primit înapoi unele proprietăție (case de rugăciune), dar nu în totalitate.
Apariția Adventiștilor Reformiști în comuna
Secusigiu
În comuna Secusigiu, adventiștii reformiști au apărut începând cu anul 1960, când s-au mutat câteva familii, venite din nordul țării.
În anul 1993 s-a construit prima biserică Adventistă Reformistă din comună, în satul Satu-Mare. Această biserică are un număr de 55 de membri la care se adaugă copii și vizitatori. Aceștia se adună în fiecare zi de sâmbătă începând cu orele 9:30.
Ultimile evenimente
În perioada 8-10 martie anul curent, biserica a fost vizitată de domnul dr. Stelică Răileanu, medic primar, specialist în bolile cardiovasculare, ocazie cu care s-a realizat o evanghelizare pe teme de sănătate trupească și spirituală. Cei care au dorit să participe au fost informați cu privire la alimentația greșită, care poate fi cauza multor boli ale secolului nostru, în special bolile cardiovasculare și cancerul. Dr. Stelică Raileanu a prezentat modul de alimentație corectă care poate prevenii astfel de boli, chiar stopându-le.
Expresia latină “Mens sana in corpore sano” – Minte sănătoasă întru-un corp sănătos, a realizat îmbinarea dintre a trăii o viață sănătoasă și a avea o minte și un spirit sănătos. Boala și alimentația greșită ne întunecă adeseori gândurile și mintea și nu mai putem cunoaște exact voia lui Dumnezeu.
În duminica de 10 martie, dr. Răileanu a ascultat unii bolnavi în particular, dându-le sfaturi cu privire la bolile lor și la modul de tratare a acestora prin metode naturiste, care sunt la îndemâna oricui și gratuite.
Cele 3 zile petrecute împreună, au părut a fi puține în comparație cu câte avea să ne spună Dr. Răileanu, dar promisiunea lui a fost că se va reântoarce pentru a ne mai învăța cum să trăim sănătos și cum să ne ferim de bolile secolului, astfel că intenționăm pe viitor să mai repetăm aceste seri, în număr mai mare, pentru a obține cât mai multe informații cu privire la sănătatea de care avem atâta nevoie.
Aceiași promisiune a făcut și Isus, că se va întoarce să ne ia de pe acest pământ și să ne ducă acolo unde nu vor mai fi chinuri și durere, boli și moarte. De ce să nu-l așteptăm cu zămbetul pe buze, având o sanătate bună, cu sentimentul că am făcut totul pentru al întâmpina?
Creștinii Adveniști Reformiști din comuna Secusigiu, nu au cu ce să se laude, cu faptele lor, sau cu spiritualitatea lor, dar se pot lăuda cu un lucru, asemenea Apostolului Pavel: Dacă vestesc Evanghelia, nu este pentru mine o pricină de laudă, căci trebuie s-o vestesc; şi vai de mine, dacă nu vestesc Evanghelia! (1 Cor. 9:16) și versetul de la 1Cor. 1:31 “ pentru ca, după cum este scris: Cine se laudă, să se laude în Domnul.” (1Cor. 1:31)
Mulțumim lui Dumnezeu că în această perioadă avem libertatea de a ne manifesta religios, de a putea avea zile liniștite pe acest pământ.
Multumim autorităților locale și nu numai, pentru că ne sprijină în toate nevoile bisericii, și pentru faptul că în această comună suntem respectați pentru ceea ce credem și facem.
Biserica Advenistă Reformistă Satu-Mare

.