Nu rupe flori

Nu rupe flori, când tristețea te-apasă,
Nu rupe flori când norocul te lasă
Când viața îți pare amară, pustie,
În noaptea cu stele și luna târzie,
Te scoală din plăpumi, frumoasă și nudă,
Și-n lipsă de apă, cu lacrimi le udă!

Nu rupe flori când toate-ți sunt bune,
Nu rupe flori în clipele-ți nebune
Îndreaptă-ți odată privirea departe,
Și uită de visuri, hilare, deșarte,
Te scoală din plăpumi, frumoasă și nudă,
Și-n lipsă de apă, cu lacrimi le udă!

Nu rupe flori când te scoli dimineață,
Nu rupe flori că și ele au viață
Amarul din suflet tu lasă-l în urmă,
Căci timpul și uitarea pe toate le curmă.
Te scoală din plăpumi, frumoasă și nudă,
Și-n lipsă de apă, cu lacrimi le udă!
G.M. Dușan