Dragi profesori, iubiți părinți și colegi – iată cum clopoțelul sună astăzi pentru ultima oară, lăsând în urma lui suflete fericite și dornice de vacanță, însă și inimi triste și pline de regrete. Pentru noi, elevii claselor a VIII-a, acest ultim clinchet al clopoțelului a însemnat sfârșitul unui capitol din cartea vieții. Acești opt ani, ce au trecut parcă în zbor, au însemnat pentru noi enorm, în acești opt ani școala ne-a fost precum a doua casă. Parcă și acum îmi amintesc acea zi de septembrie 2005, pășeam timizi pe aleea școlii, ascunzându-ne după fusta mamei; decorul ne era complet nou.Vă mai amintiți cu câtă dragoste ne-au întâmpinat doamnele învățătoare, cu câtă răbdare și calm ne-au netezit calea spre cunoaștere? Ne-au adunat lacrimile, transformându-le în laude, ne-au ajutat să ne învingem temerile, să ne deschidem aripile spre cunoaștere, ne-au ajutat să ne maturizăm. Pentru toate acestea și multe altele, vă mulțumim și fiți sigure că mereu veți avea un loc special în inimile noastre.
A urmat apoi un nou pas, o altă schimbare, un alt motiv de panică, mai mulți profesori, mai multe materii, mai multe griji. Toate acestea au fost biruite împreuna cu doamna dirigintă și colectivul profesoral. Au venit apoi rândul domnilor profesori să ne cizeleze, să ne ajute să ne descoperim ca oameni, să pună o cărămidă la construirea noastră.
Dați-mi voie să mulțumesc doamnelor profesoare de limba și literatura română, care ne-au arătat frumusețea limbii noastre, domnului de limba latină cu care am învățat obiceiurile și tradițiile poporului roman. Mulțumim, de asemenea, doamnelor de limba engleză și domnului de franceză care au făcut din noi niște poligloți. Mulțumim doamnei profesoare de matematică, care cu răbdare și tact ne-au arătat că matematica nu este o necunoscută așa cum credeam noi, doamnei profesoare de chimie si fizica care ne-a învățat cum să nu ne precipităm prea tare, pentru a nu da naștere unei combustii spontane, cu care am învățat cum să nu fierbem sub presiune, doamnei profesoare de biologie, care ne-a arătat fascinanta lume înconjurătoare, domnului de cultură civică cu care am învățat ce înseamnă demnitatea, responsabilitatea, cinstea și curajul, domnului profesor de geografie cu care am călătorit în jurul lumii, doamnei de religie cu care ne-am descoperit latura spirituală. Mulțumim domnilor de educație plastică, muzicală și tehnologică fără de care nu am fi putut descoperi frumusețea și măreția artei și domnului profesor de sport care a avut rabdare cu noi. Mulțumim doamnei diriginte care ne-a fost alături și când ne-a fost bine și când ne-a fost greu, pentru că ne-a învățat să ne luptăm cu temerile noastre și cu noi înșine.
Știm că am fost obraznici, că v-am și supărat, că nu întotdeauna ați fost mândri de noi, dar vă adresăm rugămintea ca la acest final de drum să păstrați în amintirea dumneavoastră numai momentele plăcute petrecute împreună.
Dragi colegi ai claselor a VIII-a, nu plângeți, nu vă întristați. Și viața de liceu poate fi minunată. Deschideți-vă aripile și zburați spre necunoscut, lăsând greutățile și amintirile neplăcute în urmă.
Birău Viviana Ştefania, absolvent 2013, Şcoala Gimnazială Secusigiu