Poposim în acest număr al ziarului local la Biserica Adventistă din Satu Mare, unde ne-am îndreptat pașii pentru a ne întâlni cu frumoasa și unita comunitate creștină de la acest lăcaș de cult din comună, dorindu-ne în același timp de a asista la slujba religioasă,  pentru a asculta cuvântul Domnului.
A fost o atmosferă de liniște sufletească, o atmosferă a smereniei în fața puterii lui Dumnezeu, o atmosferă a trăirii în comuniune cu Cuvântul lui Dumnezeu și a poruncilor Sale.
Așa am putea descrie starea de la aceast reprezentativ lăcaș de cult din Satu Mare, bucurându-ne de învățăturile biblice alături de credincioșii veniți a aduce laudă Domnului. Noi, prin aceste pagini, nu doar ne reîntâlnim cu Biserica Adventistă din Satu Mare, mulțumind comunității creștine de aici pentru primirea călduroasă, frățească de care am avut parte, dar dorim să vă atragem atenția, dragi cititori și asupra mulțumirii pe care trebuie să o avem față de Dumnezeu, față de darurile pe care ni le-a dat, căci noi, ca simpli muritori avem tendința doar de a cere, fără a ne gândi, decât rar, că în primul rând trebuie să-I mulțumim Domnului, pentru că ne-a dat viață, pentru că ne-a dat acest pământ pe care să trăim. Mulţumirea este o alegere
Sfânta Scriptură ne spune că vremurile din urmă, ale sfârșitului, vor fi caracterizate de mulțimea oamenilor nemulțumitori: Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele.Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori…(2 Timotei 3.1,2) Iar în Romani 1.21 Apostolul Pavel spune că oamenii se fac vinovați față de Dumnezeu pentru că nu mulțumesc: fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat.
Dicționarul limbii române definește mulțumirea astfel: MULȚUMIT, 1. Adj. Care se simte bine, căruia nu-i lipsește nimic; satisfăcut, îndestulat. ♦ Bucuros.  Sensul este că ai suficient. Nu ai foarte mult, nici prea puţin, ci cât trebuie.
Sunt cel puţin două domenii în care ar trebui să ne manifestăm mulţumirea:
Faţă de bunurile materiale
În Epistola către Evrei găsim scrise aceste cuvinte: . Să nu fiţi iubitori de bani. Mulţumiţi-vă cu ce aveţi, căci El însuşi a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părasi.” (13.5) Greu lucru să fii mulţumit cu ce ai.
La rândul lui, Apostolul Pavel spune: Negreşit, evlavia însoţită de mulţumire este un mare câştig. Căci noi n-am adus nimic în lume, şi nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea. Dacă avem, dar, cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns.Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în laţ şi în multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, care cufundă pe oameni în prăpăd şi pierzare. Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri. Iar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri…(1Timotei 6.6-11)
Mulţumirea este caracteristica omului nou, a omului călăuzit de Duhul Sfânt: Pacea lui Hristos, la care aţi fost chemaţi, ca să alcătuiţi un singur trup, să stăpânească în inimile voastre, şi fiţi recunoscători. Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, cântând lui Dumnezeu cu mulţumire în inima voastră. Şi orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus şi mulţumiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl. (Coloseni 3.15-17) În fiecare din aceste versete este cuvântul mulţumire.
Starea de mulţumire este o binecuvântare pentru familie. Urmează un pasaj care reglementează relaţiile de familie. Este aşa de greu să convieţuieşti alături de cineva care este veşnic nemulţumit, care bombăne, critică mereu! Faţă de noi înşine.
În general oamenii au anumite complexe, mai ales femeile. De aceea ele petrec mai mult timp în faţa oglinzii sau folosesc cosmeticele în mod exagerat. Dar uneori uităm că suntem creaţia lui Dumnezeu şi ar trebui să fim mulţumiţi cu felul cum arătăm. Asta nu înseamnă că nu trebuie să fim atenţi cum ne îmbrăcăm sau ce miros lăsăm în urma noastră. Psalmul 139.13-17 îl prezintă pe Împăratul David încântat de felul cum l-a creat Dumnezeu: Tu mi-ai întocmit rinichii, Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele: Te laud că sunt o făptură aşa de minunată.
Minunate sunt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta! Trupul meu nu era ascuns de Tine, când am fost făcut într-un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului. Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele. Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule, şi cât de mare este numărul lor!
Să fii mulţumit cu familia din care provii, cu starea socială, cu locul de muncă, cu vecinii, cu biserica din care faci parte. Mare lucru să ai o atitudine echilibrată: nu complexat, cu sentimente profunde de inferioritate, dar nici mândru de parcă ar trebui ca toată lumea să se învârtă în jurul tău. Pavel spune: Prin harul care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine; ci să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia…  Aveţi aceleaşi simţăminte unii faţă de alţii. Nu umblaţi după lucrurile înalte, ci rămâneţi la cele smerite. Să nu vă socotiţi singuri înţelepţi. (Romani 12.3,16)
Mulţumirea aduce sănătate şi trupului nostru, este constatarea medicilor. Proverbele ne învaţă:  …dar cel cu inima mulţumită are un ospăţ necurmat.(15.15)
Să nu uităm că noi putem alege
să fim mulţumiţi!