Continuăm și în acest număr al ziarului local, prezentarea celor mai de seamă agricultori ai comunei, de această dată îndreptându-ne atenția către consătenii noștri, Cihărean Iov și Florin, care pe lângă cultivarea terenurilor agricole, se ocupă și cu creșterea ovinelor, având așadar în prezent o mulțime de miei, numai buni pentru Paști.

– De când vă ocupați cu creșterea de animale?
– Am moștenit pasiunea pentru creșterea animalelor de la părinții noștri. Nu ținem minte să fi făcut altceva în afară de a ne ocupa cu creșterea animalelor. Am ajuns aici în Satu Mare prin anii ’90-’91. Părinții noștri veneau în zona aceasta cu oile la păscut și după regimul trecut am decis să ne mutăm aici.
– Câte oi și ce productivitate aveți?
– Avem un total de 850 de oi. Productivitatea variază de la an la an, în funcție de condițiile meteo și de calitatea furajelor dar, în medie, producem aproximativ 15 kilograme de brânză pe cap de oaie pe an.
– Unde vindeți tot ceea ce produceți?
– Din păcate la acest capitol situația este una delicată, nu doar pentru noi ci pentru toți crescătorii de animale din zona aceasta. Spuneam din păcate pentru că totul se desfășoară prin intermediari, și în felul acesta prețul cu care pleacă marfa de la mine este unul mic, ajungând pe rafturile magazinelor cu un preț mare, eu de fapt abia obținând profit. Adaosurile pe care le percep intermediarii se transformă automat în profitul lor, ceea ce presupune că agricultorul și fermierul simplu nu câștigă mai nimic din acel preț de raft. Carnea pe care o producem o dăm în mare parte la export iar brânza reușim s-o ducem la Arad în piața en-gros. Cu regret am constatat că românii au un obicei foarte prost, acela de a consuma carnea refuzată de străini. Carnea românească, de cea mai bună calitate, fie că e de porc, de vacă sau ovine merge la export, iar noi importăm rebuturile celor din străinătate. Acestea se întâmplă pentru că nu avem implementate măsuri prin care fermierul să fie protejat.
– Se apropie sărbătoarea Paștelui și cererea de miei va fi foarte mare. Dumneavoastră cum v-ați pregătit și care credeți că va fi prețul cărnii anul acesta?
– Avem în jur de 600-700 de miei pentru acest Paște. Cred că prețul pentru carnea de miel va fi unul mai slab decât anul trecut.
– Câți angajați aveți?
– Avem angajați sezonieri pentru că și aici românul are o calitate foarte proastă, aceea de leneș. Din păcate românilor nu le place să muncească dar pretențiile lor sunt foarte mari. Este binecunoscut faptul că ciobanii nu au un salar mic, iar condițiile de muncă sunt adesea destul de bune. Cu toate acestea este dificil să găsești oameni dispuși să muncească. În funcție de perioadă, și de cum îi găsim, avem doi sau trei angajați sezonieri.
– De unde procurați hrana pentru animalele dumnevoastră, având în vedere că este nevoie de o cantitate mare de furaje?
– Avem în proprietate personală 125 de hectare de pământ. Din această suprafață 70-80 de hectare sunt pentru agricultură iar restul este pășune pe care ne scoatem animalele. Cultivăm grâu, porumb și lucernă.
– Ce planuri aveți pentru viitor?
Bineînțeles am dori să ne extindem efectivul de ovine având în vedere că au fost ani în care am avut și 1500 de oi. Meseria aceasta este una productivă dacă ești bine calculat și dacă acorzi suficient timp tuturor celor necesare creșterii de animale. Dacă la mijloc se află și pasiune, cu timpul, dar și cu multă răbdare vei obține ce ți-ai propus.
– Ați depus proiecte pentru accesarea de fonduri europene?
– Am încercat să obținem fonduri europene dar n-am reușit să câștigăm din cauza birocrației. În viitor dorim să cumpărăm utilaje mai performante și în această privință vom mai încerca să accesăm anumite fonduri europene. La nivelul actual nu se mai poate face performanță în agricultură cu utilaje vechi. Acestea sunt depășite de cererea pieței și automat de nivelul de muncă la care trebuie supuse. De aceea, intenționăm să ne înnoim parcul de utilaje agricole.
– Cum vă ajută statul?
– Statul ne ajută extrem de puțin prin subvențiile acordate, subvenții care nu doar că sunt mult mai mici decât ale tuturor vecinilor noștri europeni dar uneori vin cu întârziere și fracționate. Noi, din fericire nu depindem de aceste subvenții, așa cum sunt nevoiți alți crescători de animale, dar ne-ar folosi un ajutor real din partea statului.
– Vă aflați la o distanță considerabilă față de sat, cum vă descurcați în condițiile în care nu aveți curent electric de la rețea sau un drum care să faciliteze accesul și în perioadele de condiții meteo nefavorabile?
– Aveți dreptate, curentul electric este un mare neajuns mai ales în situațiile în care pentru curent trebuie să folosim generatoare care consumă combustibil fosil, care este foarte scump. Avem avantajul de a fi departe de sat și de a nu ne deranja nimeni, dar ca peste tot sunt și dezavantaje.