Având în vedere faptul că s-au înregistrat numeroase cazuri de rabie, Direcția de Sănătate publică Arad ne-a transmis pre informare:
Rabia este o boală infecţioasă acută, determinată de virusul rabic, care se transmite la om prin muşcătură, având o evoluţie rapidă şi, în final, mortală. Singura metodă utilă de prevenire a bolii este vaccinarea cu ser antirabic.
Virusul rabic, ARN, din familia Rhabdoviridae are anumite caracteristici:
– este rezistent la uscăciune, temperaturi scăzute;
– este sensibil la ultraviolete, lumină, căldură (distrus în 5 minute la 600C), alcool, compuşi cuaternari de amoniu, acizi tari.
Se deosebesc două rezervoare:
-cel „domestic”: câine, pisică şi, foarte rar, bovine, cabaline, porcine; – cel „sălbatic”: vulpi, lupi, iepuri, şoareci, şobolani, lilieci. Simptome la animale: este foarte posibil ca un animal să aibă rabie dacă prezintă următoarele semne:
– lipsa fricii de oameni, mai ales la animalele sălbatice
– atitudine timidă la un animal de casă care era de obicei prietenos
– nelinişte, agresiune sau schimbări bruşte de comportament
– salivare în exces
– animale active noaptea (liliecii) care devin active în timpul zilei
Boala se transmite la om prin muşcătura animalelor turbate, care conţin în saliva lor virusul rabic. Saliva poate infecta omul şi prin contactul cu plăgi. Rabia nu este transmisibilă de la om la om. Simptome la om
Virusul rabic, introdus în organism printr-o poartă de intrare cutanată (muşcătură, înţepătură, plagă înţepată) se propagă spre sistemul nervos central.
Infecţia locală nu produce întotdeauna boala, deoarece, dintre persoanele muşcate de animale turbate, numai o parte fac rabie. Apariţia bolii depinde de numărul muşcăturilor, de profunzimea şi de sediul lor. Cele mai periculoase sunt muşcăturile la gât şi la cap. Perioada tipica de incubaţie a virusului rabic este de 4-6 săptămâni. în această perioada, de obicei nu este prezent niciun simptom al bolii. Primele simptome care apar includ durerea şi amorţeala la locul muşcăturii, urmate apoi de simptomatologie vagă, care poate apărea în multe alte afecţiuni şi care include : -febră;
– tuse sau senzaţia de gât uscat;
– durere, arsură, mancărime, furnicături sau amorţeală la locul muşcăturii sau al expunerii iniţiale; -durere abdominală;
– anxietate sau nelinişte care se accentuează şi poate evolua spre agitaţie extremă;
– frică de apa (hidrofobie) sau frică de aer (aerofobie);
– spasme musculare la nivelul muşchilor feţei, gâtului sau diafragmului, urmate de convulsii;
– comă, insuficienţă cardiacă şi respiratorie.
Prevenţie şi tratament local
O importanţă foarte mare o prezintă tratamentul local al plăgii, care constă în spălarea minuţioasa cu săpun sau cu o soluţie de detergent. Atunci când poarta de intrare este reprezentată de o plagă, aceasta nu se va sutura şi este necesară vaccinarea antitetanică.
– curăţirea rănii şi a altor zone expuse cu apa şi săpun; este necesar apoi un consult medical pentru a se decide dacă sunt necesare şi alte măsuri;
– dacă animalul care provoacă muşcătura este unul domestic (câine, pisică) se încearcă prinderea acestuia sau contactarea propietarului;
– daca muşcătura este provocată de un animal sălbatic nu se recomandă prinderea acestuia. Trebuie stabilită specia din care face parte animalul si dacă prezintă tulburări ale comportamentului. Dacă animalul a fost ucis, trebuie păstrat capul acestuia, fara a se atinge creierul. Medicii vor evalua riscul de infecţie.
Mijlocul cel mai eficient de prevenire a rabiei constă în administrarea de ser antirabic, cu condiţia ca acesta să fie administrat cât mai precoce posibil, cel mai bine între 48-72 de ore de la muşcătură.
Vaccinarea antirabica la nivelul judeţului Arad se efectuează la Centrul Antirabic din cadrul secţiei Boli Infecţioase a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Arad.
Când se administrează vaccinurile înaintea apariţiei simptomelor severe, ele previn de obicei dezvoltarea infecţiei şi cresc şansele de recuperare. Dacă apar simptomele bolii vaccinurile nu mai sunt eficiente şi persoana infectată decedează. Vaccinul este administrat în funcţie de riscul de expunere la virusul rabic.
Pentru a evita contactul cu virusul rabic se recomandă:
– vaccinarea împotriva virusului rabic a animalelor de companie cum sunt pisicile şi câinii;
– dacă animalul de companie a avut un alt proprietar, noul proprietar trebuie să îi ceară acestuia fişa de vaccinări a animalului. Veterinarii eliberează un certificat după vaccinarea animalelor. Când nu există astfel de documente este necesar ca medicul veterinar să confirme vaccinarea;
– evitarea contactului sau a tentativelor de a imblânzii animale sălbatice. Copiii trebuie instruiţi sa evite aceste animale;
– depozitarea gunoiului trebuie să se facă în containerele special amenajate, în pungi de plastic astfel încât să nu atragă animalele sălbatice;
– blocarea tuturor posibilelor căi de acces ale animalelor sălbatice în domiciliu;
– evitarea contactului cu cadavrele animalelor şi mai ales cu ţesutul cerebral al acestora.
Primăria Comunei Secusigiu