Luna Octombrie sau Brumărel, cum este numită in popor, este luna marilor pelerinaje la noi in tară.
La 14 octombrie, Biserica Ortodoxă face pomenirea Cuvioasei Maicii Paraschiva, ale cărei sfinte moaşte se odihnesc la Iaşi în Catedrala Mitropolitană.
Viaţa ei deosebită, plină I de curăţenie şi evlavie, străbate veacurile creştine, strălucind ca un far I luminos la lumina căruia credincioşii pot petrece în dragoste desăvârşită faţă de Dumnezeu. Cuvioasa Paraschiva s-a născut în pământul Traciei, la sud de Dunăre, în localitatea Epivat. Nu de puţine  I ori, Cuvioasa, în anii copilăriei, dădea hainele sale cele mai bune copiilor săraci, urmând cuvântul Mântuitorului: „Fericiţi cei milostivi că aceea se vor milui.” La vârsta de 25 de ani, tânăra fecioară a pornit în Ţara Sfântă pe urmele Mântuitorului, unde s-a retras într-o mănăstire pe malul Iordanului, ducând o viaţă îngerească, îngrijindu-se doar de cele sufleteşti. Într-o zi, pe când se ruga, un înger i-a dat porunca să se întoarcă în ţara sa „Sf Parachiva  Iasifiindcă acolo se cuvine să dai trupul pământului, iar sufletul să treacă la cereştile locaşuri!” Cuvioasa a ascultat îndemnul şi s-a înapoiat la Epivat unde, după 2 ani, a trecut la cele veşnice, unde a fost înmormântată pe malul mării pe la anul 1050. Acolo moaştele sale s-au descoperit prin minune dumnezeiască şi după multe locuri unde au fost aşezate, au ajuns la Constantinopol. De acolo au fost răscumpărate de domnitorul Moldovei, Vasile Lupu şi depuse mai întâi la Biserica Sf. Trei Ierarhii, iar mai târziu la Catedrala Mitropolitană, unde se găsesc şi în zilele noastre.
La 26 Octombrie, Biserica prăznuieşte pe Sfintul Mare Mucenic Dimitrie ale cărei sfinte moaşte se află la Tesalonic, în Grecia. Sfântul Dimitrie era fiul unei familii creştine, care mărturisea în ascuns pe Hristos şi a trăit în secolul al III-lea, pe vremea împăraţilor păgâni, Maximilian si Diocleţian. Auzind împăratul Maximilian că la Tesalonic se află un mare învăţător creştin, care are curajul să- L mărturisească pe Hristos, îndată a dat poruncă ostaşilor să vină să-l închidă şi acolo în temniţă, după multe torturi, împuns fiind cu suliţele, a suferit o moarte mucenicească. După edictul de libertate dat de Sf. Împărat Constantin cel Mare, pe locul unde a fost înmormântat Sf. Dimitrie, s-a ridicat o biserică si pe când se săpau temeliile bisericii, s-a descoperit racla cu moaştele Sf. Dimitrie, din care izvora mir, iar cei suferinzi se ungeau si se vindecau. În special la greci, Sf. Mucenic Dimitrie se bucură de o mare cinstire, ziua de 26 octombrie fiind şi ziua naţională a Greciei, zi în care tot poporul vine să se închine sfintelor moaşte la Tesalonic. Dar şi la noi în ţară sfântul este tare iubit, mulţi creştini purtându-i numele si multe biserici avându-l ocrotitor pe Sf. Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir.
La 27 Octombrie, Biserica prăznuieşte pe Cuviosul Dimitrie Basarabov, care a trăit la sud de Dunăre în localitatea Basarabov aproape de apele Lomului, în secolul al Xl-lea. A fost voia sfântului ca sfintele sale moaşte să ajungă la Catedrala Patriarhală din Bucureşti, unde a făcut multe şi mari minuni de-a lungul secolelor creştine. Nici măcar regimul comunist ateu nu a putut împiedica marele pelerinaj din zilele de 26 si 27 Octombrie de pe Dealul Mitropoliei. Pentru a nu fi confundat cu Sf. Mucenic Dimitrie, Biserica îl mai numeşte Sfântul Dimitrie cel Nou. În zilele pelerinajului, moaştele sale sunt scoase din Catredală şi depuse în curte într-un loc special amenajat, aducându-se din nou în Catredala numai după ce ultimul pelerin atinge sfintele moaşte. Pe tot timpul pelerinajului se oficiează Sfânta Liturghie în aer liber, se cântă Acatistul Sf. Dimitrie Basarabov, se oficieaza şi alte slujbe la care participă numeroşi preoţi şi diaconi, alături de ierarhii Bisericii Ortodoxe Române.