CLASA A I-a A

Dragi dascăli,
„Emoţia îi transformă pe cei bogaţi, în săraci; pe intelectuali, în copii; pe cei puternici, în fiinţe fragile. – Educaţi emoţia cu inteligenţă!
Afecţiunea şi inteligenţa vindecă rănile sufletului şi rescriu paginile închise ale subconştientului
Învăţaţi-i să preia o lecţie de viaţă, din fiecare lacrimă.
Nu trebuie sa ne fie teamă că ne pierdem autoritatea- trebuie să ne fie teamă că ne pierdem copiii.
În spatele fiecărui elev nesociabil, a fiecărui tânăr agresiv, se află un copil care are nevoie de afecţiune.
Încrederea este un edificiu greu de construit, uşor de demolat şi foarte greu de reconstruit.
Fără vise, nu există suflu emoţional.
Fără speranţă, nu există curaj pentru a trăi.
Când cineva încetează să pună întrebări, încetează să înveţe, încetează să se dezvolte.
A fi educator înseamnă şi a fi promotor al respectului de sine.
Elogiaţi viaţa1 Faceţi-i pe tineri să viseze. Dacă ei încetează să creadă în viaţă, nu va mai exista viitor.
E timpul să formăm autori şi nu victime ale propriei vieţi.
Care este şcoala visurilor noastre?
Pentru mine, este şcoala care îi educă pe tineri pentru a putea extrage forţă din fragilitate; siguranţa planetei, din frică; speranţă, din dezolare, zămbet, din lacrimi şi înţelepciune, din eşecuri.
Şcoala visurilor mele uneşte serioyitatea unui conducător cu veselia unui actor; forţa logicii, cu simplitatea iubirii. În şcoala visurilor mele, fiecare copil este un giuvaer unic în teatrul existenţei, mai important decât toţi banii din lume. În ea, profesorii şi elevii scriu o poveste extrem de frumoasă, sunt grădinari care fac din sala de clasă un rond de vise.”
Dragi părinţii,
„Tinerii cunosc tot mai mult lumea în care se află, dar nu ştiu aproape nimic despre lumea care sunt ei înşişi.
Un educator excelent nu e o fiinţă umană perfectă, ci o persoană care dispune de suficientă pace lăuntrică pentru a se goli de şi de sensibilitate, pentru a învăţa.
Învăţaţi-vă copiii să facă din scena minţii lor un teatru al bucuriei şi nu unul al groazei.
Pregătiţi-vă copilul pentru „a fi”, căci lumea îl va pregăti pentru „a avea”.”
Care este familia visurilor mele?
„Familia visurilor mele nu e perfectă. Nu are părinţi infailibili, nici copii care nu provoacă frustrări. Este cea în care părinţi şi copii au curajul să-şi spună altora: „Te iubesc”, „Am exagerat”, „Scuză-mă”, „Eşti important pentru mine”.
În familia visurilor mele nu există eroi, nici fiinţe extraordinare, ci doar prieteni. Prieteni care visează, iubesc şi plîng împreună. În această familie, părinţii râd când îşi pierd răbdarea, iar copiii fac haz de propria lor încăpăţânare.
Familia visurilor mele este o sărbătoare. Un loc simplu, dar cu oameni fericiţi.”
P.S. Să nu uitaţi dragii mei că : ŞCOALA ESTE A DOUA FAMILIE !”
Elevii clasei I A – Şcoala Gimnazială Secusigiu:
Antal Raul, Axinie Răzvan, Balta Rareş, Belea Eduardo, Chilian Denisa, Grosu Samuel, Pop Nadina, Popov Gabriela, Radu Iuliana, Roman Ştefania, Szoke Andreea, Tîrnovan Adelina, Tîrnovan Laura, Vlad Ştefan.
Îngeraşilor mei şi părinţilor lor le doresc :  Sărbători binecuvântate!
prof. înv. primar, Paul Angelica Ana.