Biserica ortodoxă sârbă
Biserica ortodoxă sârbă este şezată în partea de nord a satului la 150 m de strada principală şi ea are hramul „Praznicul Strămutării Moaştelor Sfântului Gheorghe” .
Vechea biserică
Data construcţiei primei biserici în sat nu se cunoaşte.Arheologii români susţin că în secolul XIV în sat s-ar fi aflat o biserică de mir . Independent de această afirmaţie, istoricii sârb susţin că în anul 1333, la prima menţiune a localităţii, aici apărea şi un nume de preot.
Dacă avem în vedere tradiţia sârbă prima biserică, de mici dimensiuni, a fost zidită în anul 1666, însă în sprijinul acestei afirmaţii există doar menţiunea preotului Coia, în catastiful patriarhiei de Peć din anul 1666. După o însemnare scrisă în 1733 pe o Evanghelie adusă din Rusia, în  anii 1720-1730 în localitate s-ar fi zidit o bisericuţă. Cert este însă că, la recensământul bisericilor din  anul 1758, în sat este consemnată o biserică ortodoxă cu hramul „Sf.Gheorghe”, construită din bârne, acoperită cu şindrilă având 7 ferestre şi 2 uşi. Conform descrierii făcute de recenzori, turla era simplă, din două lemne cu un clopot, iar edificiul avea  o cupolă din şindrilă. În altar sf. trapeză era din cărămidă.La fel proscomedia era zidită. Iconostasul, din scândură, avea sus Răstignirea iar dedesupt chipurile celor 12 apostoli.
La acea vreme curtea biserici era îngrădită cu nuiele, iar cimitirul era neîngrădit.
Inventarul bisericii din 1758
Pe sfânta trapeză se găsea 2 veşminte de pânză, un antimis sfinţit în 1746  de mitopolitul Georgije Popović, un chivot simplu, la data conscrierii, în stare proastă, cu sf.mir, o Evanghelie sârbească, un Testament moschicesc, 2 sfeşnice de alamă, cruce de lemn,Liturghier moschicesc.
În proscomidie erau păstrate un potir,un discos,o zvezdă,linguriţă de cositor, o copie-cuţit, aier, ştergare de mătase,cădelniţă de alamă, clopoţel.
Tot în altar se mai găseau 4 icoane de pristol, 5 candele de aramă,sfeşnic de lemn, 2 feloane şi un stihar,un patrafir de mătase şi rucaviţe, un brâu de fir.
În biserică 20 strane şi cărţi(Octoih osmoglasnic de la Kiev, Pentcostar, Ceaslov, Octoih sârbesc şi Sbornic).În pronaos o cristelniţă din ţiglă.
Epitrop în 1758 a fost Ioan Jivcovici.
Noua biserică
Se spune că biserica a fost (re)construită în anul 1824.  De fapt, conform unui inventar detaliat din 1873, biserica a fost construită în anul 1789.
Inventarul, alcătuit de către învăţătorul Dionisije Pandurović reprezintă cea mai completă descriere a bisericii de până atunci. Aceasta era cladită din cărămidă arsă, fiind tencuită şi vopsită pe exterior, şi acoperită cu tablă. Edificiul avea 10 ferestre mari, cu gratii, două uşi de lemn, iar podeaua era din plăci de marmură. Lungimea bisericii a fost de aproximativ 17m, lăţimea de 6m, iar înălţimea boltei în jur de 5m.
Mobilierul includea 30 de strane (scaune) în naos, câte 3 în strane pentru cântăreţi, 15 în pronaos. De asemenea, existau tronurile laterale, cel arhieresc şi cel al Maicii Domnului.
Înălţimea turlei era de peste 26m.
Iniţial, icoanele de pe tâmplă au fost aduse din vechea biserică. Ulterior, în 1851 pictorul academic Marcu Achim realizează pictura iconistasului.
O reparaţie majoră asupra bisericii a avut loc în anul 1875, iar alta 1939. De data aceasta lucrările au fost până la temelie şi ele s-a făcut pe cheltuiala comunităţii bisericeşti şi a unor  care a vândut în acest scop 4 jug.de pământ bisericesc.Biserica  a fost înălţată şi lăţită . Extinderea  s-a făcut spre răsărit, cu mutarea  Sf. Mese. Lucrările au fost conduse de arhitectul Banţ din Timişoara.Ca material de  construcţie s-a folosit numai cărămida.