Duminica Floriilor este primul praznic împărătesc, cu dată schimbătoare, din cursul anului bisericesc. Floriile este sărbătoarea care ne aminteşte intrarea triumfală a Domnului în Ierusalim, înainte de Patimi.
Primele menţiuni despre această sărbătoare provin din sec. IV: Sf. Epifanie, îi atribuie două predici, iar pelerina apuseană Egeria (sau Etheria), descrie modul cum se sărbătorea această duminică la Ierusalim spre sfârşitul secolului IV.
În vechime, Duminica Floriilor era numită şi Duminica aspiranţilor sau a candidaţilor la botez, pentru că în această zi catehumenii mergeau cu toţii, cu mare solemnitate, la episcop, spre a-i cere să fie admişi la botez, iar acesta le dădea să înveţe Simbolul credin­ţei. Se mai numea şi Duminica graţierilor, pentru că, în cinstea ei împă­raţii acordau graţieri. După un obicei străvechi, menţionat chiar în sec. IV de către pelerina Egeria şi generalizat în toată Biserica creştină, se aduc în biserici ramuri de salcie, care sunt binecuvântate şi împărţite cre­dincioșilor, în amintirea ramurilor de finic şi de măslin, cu care mulţi­mile au întâmpinat pe Domnul la intrarea Să triumfală în Ierusalim şi pe care noi le purtăm în mâini că semn al biruinţei împotriva morţii.